Craciun de vanzare

Cam asta e, ma uit in jur si de la inceputul lui decembrie a inceput nebunia. Craciunul se vinde la fiecare colt de strada, magazin, vitrina... Craciunul e de vanzare.
O sumedenie se globulete, instalatii, luminite pentru brazi sau pentru impodobit case, felicitari, dulciuri cu tematica 'de Craciun', cadouri, cadouri si iar cadouri... vanzari si iar vanzari... nebunie curata. Si peste toate, bani, multi bani, fiindca toate cele insirate mai sus - evident - costa :)
Si cum era vorba ceea, banul - ochiul dracului? Ei bine in ziua de azi, in Europa (inca) crestina, sarbatoarea religioasa a Craciunului costa, si costa scump, si costa bani. Nu e vorba ca te-ar costa ceva rugaciuni, sau ca te-ar costa vreo daua saptamani de post sau cateva ganduri frumoase - nuuuuuu :) costa BANI . Trist.
Daca nu ai bani suficienti pentru globulete si instalatii, si pentru un brad frumos, si pentru cadouri interesante, si pentru ornamente, si pentru a umple pana la refuz frigiderul cu toate bunataturile, ce te faci? Cum mai sarbatoresti Craciunul?

Retelele de socializare

Am o cunostinta care mi-a povestit de curand despre intalnirea pe care a avut-o cu prietena de pe Facebook. A ramas pe ganduri... Deci cunostinta asta a mea imi povesteste cum a cunoscut o fata pe net, ea fiind in alta tara, si dupa ceva timp hotarasc sa se cunoasca personal. Ea vine in vizita in orasul in care locuieste el. Cei doi merg la muzee, teatru si in final la hotel. Dupa care fata se duce inapoi de unde a venit si relatia continua oarecum pe Facebook, asa cum a si inceput.

Fantasmele din oglinda

Ma gandesc la legenda vesticilor legata de Bloody Mary, probabil ca ati auzit si voi cateva variante ale ei. In principiu o persoana care se plictiseste si (evident!) nu prea are ce face se aseaza noaptea (musai J ) in fata oglinzii si o cheama pe Bloody Mary de cateva ori (aici numarul difera, in unele variante ale legendei de 3 ori in altele de 10 sau 13 ori). Rezultatul ar trebui sa fie aparitia unei fantome insangerate (ma rog, o forma de fantoma) in oglinda, care in mai toate situatiile este agresiva cu cel care o deranjeaza – acuma sa fim sinceri, voi nu ati fi agresivi daca cineva v-ar trezi din somn in toiul noptii doar fiindca se plictiseste si asa are el/ea chef? J

Acum pornind de la legenda aceasta, ma intreb oare de ce ar dori cineva sa vada aparand o fantoma straina in oglinda, cand noi, fiecare din noi, avem propriile fantasme care ne bantuie?

Cine este chipul care te priveste din oglinda? Este cine ai fi dorit tu sa fie? Oare fantasmele viselor pe care le-ai avut in trecut nu incetoseaza suficient luciul oglinzii? Ma gandesc ca fiecare din noi are greseli pe care si-ar fi dorit sa nu le fi facut, sau a luat la un moment dat o decizie la care inca se mai gandeste (oare cum avea sa fie daca nu faceam asa?), sau nu a profitat de o sansa aparuta numai o data.

Cine sunt fantasmele care se uita la noi odata cu chipul din oglinda?