26 decembrie 2010

De Revelion...

M-am hotarat ce fac de Revelion... vreau sa stau acasa, nu vreau sa merg nicaieri. Uite mi s-a pus pata, nu mai vreau cu prietenii in pub, nu mai vreau meniul de Revelion, nici agitatie nici muzica. Vreau sa stau in liniste, numai eu si perechea mea.


16 decembrie 2010

Sarmale in dovleac

 Ia te uita ce minunatie de reteta am primit pe mail de la prietena mea Adriana! M-am hotarat brusc sa includ sarmalele in meniul de Craciun :)

Sarmale in dovleac (sau in oala de lut, dupa caz) - reteta dupa Pastorel Teodoreanu

Ingrediente:

• 500 de grame de carne de porc grasă
• 500 de grame de carne de vită
• 200 de grame de slăninuţă afumată (tăiată felii)

14 decembrie 2010

Iarnă straină


Tăcerea apasă mai mult ca oricȃnd.

Afară-i noroi, şi e zloată.

Privesc pe fereastră din ochi cuprinzȃnd

Padurea cea dezbracată.



6 decembrie 2010

Ne-am dus sa ne intalnim cu Mosul

Prima amintire pe care o am legata de Mos Nicolae este si una din cele mai vechi... O dimineata de iarna, geroasa, la bloc, in Bucuresti.  Printre putinele amintiri pe care le am cu amandoi parintii mei intr-o stare de armonie. Parintii ma cheama in bucatarie sa imi arate ... Ia uite! Privesc spre fereastra, parca vad si acum geamurile inghetate prin ceata amintirii.



7 noiembrie 2010

Amintiri si reflectii de la tara

‚Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.’

Poate fi acesta raspunsul la deruta unor generatii care au pierdut legatura cu radacinile, cu lumea satului, vatra din care ne tragem? Si cum nu mai au radacini, plutesc in deriva, fara sa stie nici cine sunt, nici ce vor, nici incotro se indreapta.

4 octombrie 2010

Oamenii buni ajung in Rai.

Imi amintesc primele lectii de dans, cu ea, aveam numai vreo cinci ani si ma invata pasii de vals, pe muzica de la radio cand se nimerea vreo melodie potrivita. A fost nasa de botez a mamei, si ii spuneam Nasica. O personalitate cel putin controversata, daca nu chiar detestata in societate, cu o gramada de defecte, care mai de care, dar care reusea cumva in mod magic sa fie mereu in centrul evenimentelor, in asa fel incat toti aveau nevoie de ea.


29 septembrie 2010

Hai noroc! :)

Ia uite cam in ce fel se vinde bautura pe la altii :)) adica in Regatul Unit.
Pozele sunt facute cu telefonul intr-un supermarket, asa ca ignora calitatea nu chiar grozava a imaginii.
Inca o precizare: intre orele 10pm si 8am niciun magazin nu mai vinde bauturi alcoolice, nici macar bomboane cu lichior :) cu toate ca magazinul respectiv poate sa fie deschis 24 de ore.

19 septembrie 2010

Festivalul Jane Austen


Cam asa s-a intamplat cand m-am intalnit nas in nas cu personajele din romane, la o plimbare intr-o dupa-amiaza insorita cu miros de toamna. Adica am scos repede camera si am trecut la actiune.
Iata cateva fotografii facute sambata 18 septembrie in Bath. Festivalul se organizeaza in fiecare toamna in onoarea scriitoarei care a locuit cativa ani acolo, si de asemenea si parada de costume de epoca. Las imaginile sa spuna povestea mai departe. Am numai ganduri admirative pentru localnicii care se mobilizeaza atat de bine, si intr-o manifestare asa de frumoasa, desi de data recenta.
Mai multe despre festival poti citi aici .


13 septembrie 2010

Si parca viata e mai saraca cu un vis...

A fost o zi pe care mi-am imaginat-o o viata intreaga, de cand eram doar o fetita. Toate detaliile, fiecare in parte, analizate si inchipuite de o mie de ori. De parca nu as fi visat la asta o viata numai, ci parca o sumedenie de vieti in urma, un vis discret, tinut intr-o cutiuta a viselor pe care o deschizi din cand in cand sa iti amintesti si sa revezi ce e inauntru. Fiecare din noi are cutiuta lui cu vise, pe care o deschide, si pe care le atinge si le mangaie cateodata.

Si uite ca a fost si ziua cand – pentru o zi numai – visul a fost tangibil si real. Asa de ireal de real, visul iesit din cutiuta ma domina prin forma lui fizica impunatoare, alimentata de nenumaratele ganduri. Parca eram prizoniera, cu ochii mariti de uimire si neincredere, a propriei iluzii transformata in realitate.

30 aprilie 2010

Protestatarii ipocriti pe axa Bucuresti-Chisinau

Zilele acestea exista o problema similara a celor doua orase. Cainii maidanezi. Si nu numai. Si protestatarii ipocriti. Asa-zisii iubitori ai animalelor, si ai drepturilor animalelor, care ies la lumina numai cand aud cuvintele ‚eutanasiere’ si ‚caine vagabond’. Suspectez ca se creeaza o reactie instantanee care ii propulseaza direct in strada, lipiti de afise si pancarde. Isterici si ipocriti, in numele umanitatii.


Cum poti tu sa te autodefinesti ‚aparator al drepturilor animalelor’ si in acelasi timp sa aperi numai drepturile cainilor vagabonzi? Dar alte animale nu mai exista? Nu mai au drepturi? Nu trebuie si ele protejate? Un cal batut pana la moarte sau lasat in frig, ori sa moara de foame nu merita atentia acestor ‚nobile’ ONG-uri? Sau speciile pe cale de disparitie de pe plaiurile noastre nu merita sa iesiti in strada? Se vede treaba ca nu, din moment ce in presa citesc numai de protestele vizand eutanasierea de caini vagabonzi.

23 aprilie 2010

Obiceiuri uitate - sau inca nu – in ziua de Sfantul Gheorghe

In luna aprilie, Sfantul bate cu biciusca de foc padurea ca s-o infrunzeasca, aduna norii pe care ii scutura ca sa dea umezeala pamantului. Este sfântul care deţine cheile vremii şi conducător de oşti împărăteşti.Calendarul ortodox il suprapune pe Sfantul Gheorghe (Sangiorz, sarbatoare cu data fixa) peste un zeu precrestin al vegetatiei, asociat de asemenea si cu Cavalerul Trac. Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru (Samedru) (26 octombrie) sunt sfinti de o mare importanta in calendarul pastoral, deoarece intre Sangiorz si Samedru este vara pastorala, iar intre Samedru si Sangiorz, iarna pastorala. De asemenea, in trecut, la oras, casele se inchiriau intre aceste date.


Sfantul Gheorghe este una din cele mai mari sarbatori ale romanilor. Ea pastreaza elemente stravechi, anterioare crestinismului, din care nu se pastreaza decat amintirea unui sfant razboinic, care a omorat balaurul ce ameninta lumea. El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana la sacrificiu suprem. Sfantul Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale.

15 aprilie 2010

Cine striga de obicei ‚hotii!’ dupa cum ne invata proverbul?

‚Hotul striga hotii’ ne spune stravechea intelepciune populara. A se intelege prin asta ca o persoana cu inclinatii catre cleptomanie are senzatia permanenta ca este in pericol de a i se fura bunurile.
Proverbul se poate extinde si in alte zone ale vietii noastre, ca de exemplu in relatiile interumane si chiar sentimentale.

Sa presupunem ca o persoana ar fi tentata sa se foloseasca de partener/a pentru satisfacerea diferitelor necesitati, materiale sau instinctuale. Si chiar l-ar folosi. Ce parere ati avea daca aceasta persoana s-ar vaita pe urma ca se teme sa nu fie folosita?

11 aprilie 2010

Closca si puii (dupa caz puiul)

Perioada sarbatorilor pascale e un prilej excelent de a te revedea cu rudele si cu o gramada de prieteni. De asemenea e un prilej excelent de a te pune la curent cu ultimele barfe :) si noutati. Chiar si un simplu telefon te poate aduce la zi in multe privinte. Eh, si cine a zis vreodata ca nu-mi place barfa?


Deci am fost foarte ocupata de sarbatori, acum pot sa diger in liniste informatiile si sa trag concluzii. Si am tras cateva. Iata una dintre ele ...

Exista anumite femei, mame de baieti, care par a-si fi propus drept scop suprem in viata distrugerea oricarei sanse de fericire viitoare a propriilor fii. Fiindca cum altfel s-ar putea explica atitudinea lor distructiva incepand inca din copilarie?

30 martie 2010

Nu m-as putea lipsi de... (leapsa)

Iata ca desi copilaria a trecut de ceva vreme, imi amintesc de timpurile acelea cu placere, si mai joc o data leapsa. De data asta am primit-o de la altcersenin careia ii multumesc :)
M-am gandit mult la asta. Chiar m-am gandit daca sunt cu adevarat chestii fara de care nu as putea trai, fiindca se intampla cateodata sa ajungi in situatii extreme, in care nu iti imaginai ca vei ajunge, sa accepti lucruri pe care nu credeai ca le vei accepta, si sa faci ceea ce ti-ai promis ca nu vei face niciodata. Asa ca m-am hotarat sa fac lista sub titlul:

Nu mi-as dori sa ma lipsesc de:
1.De caldura, atat caldura fizica cat si caldura umana;
2.De zambet;
3.De sinceritate;
4. De dragostea sincera si neconditionata a animalelor (aici intra animalutele mele toate);
5.De stirile citite dimineata la o cafea fierbinte;

28 martie 2010

Primavara rurala - Ion Minulescu

Va plac poeziile?


Primavara rurala
            doctorului V. Voiculescu

Primavara, fata mare,
A sosit in sat la noi,
Ca un cantec de cimpoi

Intr-o zi de sarbatoare...
A picat azi-dimineata
Si, abia intrata-n sat,
Satul tot s-a desteptat
In parfum de izma creata!...

21 martie 2010

Ultima fitza – excursia in Transnistria

Carevasazica, ce face un om in mod normal ( sau ce face un om normal) dupa ce se termina un film cu spioni din URSS?
Pai ce poate sa faca? Poate isi mai ia o bere, sau se intoarce pe partea cealalta si adoarme, poate se duce la toaleta sau poate face aaaaa....  :) va inchipuiti voi ce cu partenera(ul) ...

DAR – si aici e un mare dar – exista si o alta categorie de oameni. Exista unii pentru care desi s-a terminat filmul pe ecran, in mintea lor acesta continua, mirajul si actiunea ii prind ca intr-o panza de paianjen, si respectivii raman suspendati intr-o realitate paralela cu realitatea noastra de zi cu zi. Nu se pot bucura de o bere, sau de un sex, sau de somn, sau de nimic altceva.

Lumea din film, actiunea, spionii rusi din fosta URSS (mai ales spioanele cu picioare lungi pana dupa urechi, si dure ca otelul pistolului purtat la jartiera) li se invart in creieri, jucand o hora draceasca, pana cand respectivii nu mai rezista si izbucnesc: trebuie neaparat sa mergem in excursie in Transnistria!!!!!


19 martie 2010

Servicii si atitudine

Am vazut cu ochii mei si auzit cu urechile mele, pe cineva reprosand calitatea serviciilor la telefon, in mod foarte direct si clar.

Aha, mi-am zis eu, deci se poate, trebuie numai sa iti aduni tupeul, curajul si nemultumirea, si sa vrei cu adevarat servicii mai bune...

Femeia nemultumita a pus mana pe telefon si a sunat gradinarul, caruia i-a reprosat franc ca ii plateste facturi destul de mari, iar calitatea gradinii lasa de dorit. Eu am ramas cu mandibula la distanta de restul maxilarului, dar ea a continuat. Pomii fructiferi nu sunt bine tunsi, trandafirii de asemenea (anul trecut nu au inflorit asa cum trebuia sa infloreasca). Gradina e ordonata si curata, iarba tunsa, dar florile si arbustii nu infloresc asa cum infloreau in alti ani.

15 martie 2010

Nici nu spui dupa voi ca sunteti moldoveni ...

Cometariu scris de o moldoveanca, pe o retea de socializare, la poza unei alte moldovence: ’nici nu spui dupa voi ca sunteti moldoveni’ (in poza erau doua persoane, ambele din Moldova). Mai sa fie! Cand citesc asa ceva, nici nu stiu cum sa o intorc si sa o sucesc, si imi vine sa ma scarpin in varful capului :)


Complexul de inferioritate al moldovenilor e mai acut si mai inradacinat decat pare la prima vedere. Deci daca cineva e imbracat simplu, cu gust, civilizat, fara extravagante, nici nu ai spune ca e moldovean. Aceasta este parerea unei anumite moldovence, caz particular, real, dar care merita discutat.


11 martie 2010

Demonii de azi

Alcoolul, fumatul, colesterolul, mancarea fast-food, bauturile acidulate (gen cola), zaharul (adica si ciocolata), sarea, condimentele in exces. Se pare ca pentru o anumita parte a populatiei astia sunt demonii de azi.

Nu stiu cum vi se pare voua, dar pe mine incepe sa ma oboseasca aceasta lupta din media si artilolele pe tema ‚nu fuma’, ‚nu bea’, ‚nu manca fast food’, ‚nu manca prea sarat’, ‚nu manca prea dulce’, etc, etc. De parca renuntarea la toate acestea (deseori asimilate ca micile placeri) ar avea ca rezultat garantat o viata perfecta pana la o suta de ani cel putin!

Sa zicem ca esti un perfectionist, vrei sa urmezi regulile si renunti la tot ceea ce se presupune ca ti-ar face rau. Iti impui o gramada de restrictii, atingi culmea semi-paranoica a sanatatii in alimentatie si suprimi tot ce e nociv in jurul tau. Te simti oare mai fericit, mai implinit, sau esti mereu ocupat cu numararea E-urilor, a caloriilor, a mililitrilor de alcool permisi pe saptamana?

5 martie 2010

Marea Dragoste

Pe Campiile Fericirii alerga Marea Dragoste, cea mai frumoasa faptura pe care ai fi putut sa o intalnesti vreodata. Vesela si fara griji, mai frumoasa ca o zi de primavara.

Cand ai intalnit-o, ti s-a parut ca esti cel mai norocos, ai luat-o de mana si ati inceput amandoi sa alergati pe Campiile Fericirii. Parca pluteati, tu si Marea Dragoste, te invaluia cu privirea ei albastra si senina.

La un moment dat  Mare Dragoste se impiedica si cade. Atunci iti dai seama brusc ca de fapt de ceva timp nu o mai tineai de mana. O ajuti sa se ridice, dar ea schioapata, si-a rupt un picior.

2 martie 2010

Nervi creti la inceput de primavara

Oficial a venit. Este aici. Desi poate nu e soare in fiecare zi. Chiar e frig si ploua cateodata. Dar e primavara. Inca una.
Iesim din iarna astenizati si irascibili, cu madularele scartaind a lipsa de vitamine? Sau suntem vioi si bucurosi?
Pentru mine e un mix de senzatii si de ganduri, amintiri, analize a ceea ce imi propusesem sa fac pana in primavara asta. Nici nu ma mir ca unele popoare sarbatoreau Anul Nou odata cu venirea primaverii.
E un amestec de  'of, a mai trecut inca un an' si bucuria de a vedea primele flori in gradina. Nostalgia nu ma lasa in pace, o senzatie de semi-tristete pe care nu o pot neaparat justifica imi bazaie pe langa ureche.
Cum scria si Bacovia, nervi de primavara...
Voi cu ce ganduri iesiti din iarna asta?

28 februarie 2010

E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune...

Exista un concurs. Cu bloguri si bloggeri. Dar din pacate nu exista o prea buna cultura a blogului, despre ce inseamna sa ai si sa scrii un blog, ce urmaresti in momentul in care scrii anumite articole, ce fel de comentarii astepti si mai ales pe ce tematica iti axezi blogul.


Astazi sunt dezamagita, fiindca am constatat cu tristete ca exista o categorie de bloggeri dupa modelul ‚E usor a scrie versuri/ Cand nimic nu ai a spune,/ Insirand cuvinte goale/ Ce din coada au sa sune’ . Adica forma fara continut, articole fara substanta, blogger fara cunostinte serioase necesare pentru a argumenta o anumita tema in mod corect si obiectiv. Ma gandeam eu ca tre’ sa fie si din astia, dar totusi cand m-am intalnit virtual cu unul de acest fel, am suferit o deceptie.


26 februarie 2010

Barbati saraci si domnisoare materialiste

Exista o anumita categorie de barbati. Exista mai multe, dar acum scriu numai despre una.
Deci exista unii barbati care se vaita, se vaaaaaita mult si des despre cum sufera ei, suferinta morala, din pricina femeilor materialiste. Cum ei sunt niste oameni cu suflet, cu spirit, cu calitati diferite si numeroase, iar femeile...ooof, femeile astea nu vor decat bani.
Cum e posibil ca ele sa se uite numai dupa din aia cu masina si parale in portofel? Aia nu au nimic in cap, nici pe departe atatea calitati ca respectivul, dar totusi au cele mai bune bucati...(a se citi cele mai frumoase fete). Asa ca continua sa stea in casa, pe canapea la TV sau la laptop, dupa caz, meditand la cat de materialiste sunt ele, niste curve... ai dreaq aia cu bani...

Un zambet ironic si sictirit imi apare in coltul buzelor si o sparnceana se ridica sarcastic numai cand ma gandesc.


25 februarie 2010

Bucataria si banii

Ieri am avut una din zilele acelea in care te simti aproape ca un pion pe tabla de sah, cand ai senzatia ca cineva face toate mutarile, pentru ca tu sa ajungi intr-o anumita situatie. O senzatie stranie, fiindca simti ca in mod normal, in circumstante uzuale, nu ai avea cum sa fii in acea postura, in acel loc.
Eram intr-o bucatarie, in casa unor oameni bogati. Extrem de bogati, dincolo de imaginabil.Genul acela de oameni care au atat de mult, incat nu mai vor sa arate, se epateze, ci incearca sa ascunda. In mod normal, lumea cu stare si ceva agoniseala doreste ca asta sa se vada, prin masini, haine, parfumuri, bijuterii, si alte accesorii. Exista insa si oameni din aceia care au atat de mult, incat nu prea ar vrea ca cei cu care intra in contact (si mai ales cei care le presteaza servicii) sa inteleaga nivelul lor exact de bogatie. Adica vreau sa spun ca pricepi, uitandu-te la ei, ca sunt bogati, dar nu si cat de mult, pana in clipa cand realizezi ca incearca sa ascunda asta, si atunci stii cu siguranta ca sunt obscen de bogati.
Deci, ieri eram in bucataria unor oameni obscen de bogati, din aia care nu vor deloc sa epateze si incearca sa nu se vada prea tare.

22 februarie 2010

Blog

Ma intreaba omu’ meu mai cu vreo doua-trei zile in urma:
- La ce te gandesti?
- Aaaaa... ma gandeam la ceva ce vreau sa scriu.
- Ceva ce vrei sa scrii?
- Pai daaa, stii, eu am un blog...

Uimire profunda. Sprancene ridicate. El nu stia ca am un blog, nu i-am spus. Nici el nu a intrebat de fapt, cu toate ca ma vedea la calculator scriind.

18 februarie 2010

Despre dragoste si alte ... creaturi mitologice - intre 14 si 24 februarie

A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi, nici nu s-ar povesti... asa incep toate iluziile, din copilarie.

Asa incep toate povestile despre Feti-Frumosi si Cosanzene, care ne insotesc inconstient pe parcursul maturizarii si care se regasesc in dorinta noastra de a gasi pe cineva cat mai aproape de idealul de poveste.

Multe fete asteapta sa apara El, Fat-Frumos, pe armasarul ce mananca jaratic – in zilele noastre mananca petrol - si sa le salveze de ... aaaaa ... lumea cea rea? In fine, sa apara idealul masculin. Si multi din tabara cealalta isi imagineaza si asteapta sa le iasa in cale (sau in cararea virtuala a clickurilor pe net) o Cosanzeana dotata cu tot ce ii trebuie pentru a fi partenera ideala, cu toate calitatile posibile si imposibile, si inca si mai mult...

11 februarie 2010

Intelepciune

Asta este despre frustrare.
Batranii nu sunt intelepti. Cel putin cei pe care ii stiu eu, sau i-am stiut. Personal adica, nu de la televizor sau din carti. Batranii nu devin mai intelepti cu varsta, deci nici eu nu voi deveni mai inteleapta decat sunt acum pe masura ce imbatranesc.

8 februarie 2010

Frig

O dimineata senina, clara si stralucitoare ca un suflet dupa spovedit si impartasanie.
Bruma inghetata pe ramuri sclipea ademenitor ca in povestile cu comori de diamante. Liniste si senin, doar eu si soarele eram pe camp, in rest nimeni.
Iarba inghetata si sclipitoare fosnea ca o rochie de matase la atingerea pasilor mei.
Gerul mangaie aspru obrajii.
Nu e zapada. Doar bucatele de lumina scanteiaza ametitor de jur-imprejur, peste tot, ca intr-o incremenire a simturilor si a privirii, oriunde ma uit e aceesi feerie si lumina ireala si amagitor de frumoasa.
Soarele prinde putere. E mai sus si mai mandru. M-a vazut acum si ma priveste. Nu ma mai pot ascunde dupa umbrele trunchiurilor. Suntem doar eu si el pe camp, si intre noi nu sunt ascunzisuri sau secrete.
Lumina stralucitoare patrunde pana in suflet.
Ma intorc de la plimbare mai curata si mai rece, cu pace si stralucire in interior, m-am atins de frumusetea de afara.