In luna aprilie, Sfantul bate cu biciusca de foc padurea ca s-o infrunzeasca, aduna norii pe care ii scutura ca sa dea umezeala pamantului. Este sfântul care deţine cheile vremii şi conducător de oşti împărăteşti.Calendarul ortodox il suprapune pe Sfantul Gheorghe (Sangiorz, sarbatoare cu data fixa) peste un zeu precrestin al vegetatiei, asociat de asemenea si cu Cavalerul Trac. Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru (Samedru) (26 octombrie) sunt sfinti de o mare importanta in calendarul pastoral, deoarece intre Sangiorz si Samedru este vara pastorala, iar intre Samedru si Sangiorz, iarna pastorala. De asemenea, in trecut, la oras, casele se inchiriau intre aceste date.Sfantul Gheorghe este una din cele mai mari sarbatori ale romanilor. Ea pastreaza elemente stravechi, anterioare crestinismului, din care nu se pastreaza decat amintirea unui sfant razboinic, care a omorat balaurul ce ameninta lumea. El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana la sacrificiu suprem. Sfantul Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale.
Se spune ca atunci cand se aud primele broaste cantand, San-Gheorghe ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata, el fiind considerat Cap Mare de primavara, inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. Toamna, Samedru, care nu iubeste pomii inverziti, primeste cheia de la San-Gheorghe pentru a inchide timpul frumos si a slobozi din adancuri anotimpul rece.
Vara Pastorala
Foarte important era inceputul anului pastoral, fiindca turmele se formau la Sf. Gheorghe. La o săptămână după ce era închegată turma, băcioiul (conducătorul stânii) îi anunţa pe proprietarii de oi să vină la măsuratul oilor. I se zicea aşa, dar era măsuratul laptelui. Toţi proprietarii de oi aveau cu ei câte o oală de pământ, se aşezau pe butucii de lemn în faţa strungii şi-şi mungeau oile. Oile aveau semne diferite la ureche, după proprietar. Laptele muls se strângea într-un vas de lemn al băcioiului. Era o găleată de 25 kg. Cantitatea de lapte din găleată se măsura cu ţâdicul, o bucată de lemn ciopplită în patru dungi. Găleata se ţine dreaptă şi ţâdicul se băga, tot drept, în găleată. Acolo unde ajungea nivelul laptelui se făcea o crestătură cu briceagul. Aşa se ştia care-i dreptul la lapte al fiecărui proprietar de oi: măsuratul laptelui. Nu se făcea nici un fel de petrecere.
Stropitul
Asemeni Bobotezei si Sanzienelor in ziua de Sf. Gheorghe, (dupa noaptea in care s-au dezlantuit fortele raului si in care puterea energiilor sacre putea sa-I contamineze neplacut pe oameni), se impune stropitul oamenilor, animalelor si al obiectelor de gospodarie. Băieţii le udă pe fete ca să nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele să nu se transforme în strigoaice. Stropitul avand semnificatie dubla, de substanta purificatoare si element favorabil fecundarii. În timp, apa a fost înlocuită cu parfumul.Tot in scopul indepartarii vrajitoarelor, taranii stropesc vitele si grajdul cu apa descantata sau neinceputa, adusa de la rau, stropindu-se si reciproc. Cei ce-şi serbau numele erau udaţi de vecini, cunoscuţi
Brazdele
In ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregateau cu grija brazde verzi, taiate sub forma patrata, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primavara cunoscute, in Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineata zilei de San-Gheorghe capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza brazdele, astfel impodobite, "de straja "la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca, astfel, oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput a anului pastoral. Masurile de protectie se luau mai ales impotriva strigoilor si strigoaicelor care, conform traditiei, furau mana vitelor cu lapte. Tot impotriva strigoilor se obisnuia a se pune langa poarta casei si la intrarea in grajd o grapa, asezata cu dintii in sus si cu un bracinar de fecior petrecut printre acestia.
In Bucovina, brazdele si ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate in hrana animalelor (in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea malefica a strigoilor) si pentru a fi puse in cuibarele clostilor (pentru a avea pui cat mai multi si pentru a le feri de boli si ulii).
In comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi de salcie inmugurita si flori galbene de calce, sau brazde inverzite. Intelesurile stravechi ale acestei practici sunt, insa, arareori cunoscute.
Busuiocul
Busuiocul se seamănă anume pentru cinste, până a nu răsări soarele în ziua de Sf. Gheorghe, dimineaţa. Busuiocul se seamănă si pentru ritualurile de dragoste in aceeasi dimineata de Sangiorz, de catre fetele nemaritate. In unele zone se stropeste cu apa tinuta in gura. Cu acela se gătesc fetele când merg la joc, punându-l în par sau la brâu.
Blojul sau Sangiorzul
Un obicei ajuns la noi din timpuri stravechi este ‚blojul’, care poarta si numele de ‚Sangiorz’, ‚Gheorghe’, ‚Gotoi’, ‚Bloaja’, ‚Papaluga’, ‚Mujug’, ‚Moroi’, ‚Plugar’ etc. Obiceiul reprezinta simbolic nasterea si moartea divinitatii, si s-a pastrat in Transilvania pana spre jumatatea secolului XX. Tot ritualul are loc in cadrul cetei de feciori. Acestia se intalnesc in padure, in ajunul Sf. Gheorghe si, in jurul unui foc, il aleg pe cel care va juca rolul zeului. Nasterea este simbolizata de imbracarea acestuia in elemente de vegetatie, crengi verzi de tei, fag etc. si punerea pe cap a unui coif confectionat din coaja de cires salbatic. In picioare va purta opinci din coaja de copac, iar in mana un bat, impodobit si el cu ramuri verzi. Ceilalti flacai din ceata poarta si ei fluiere sau buciume facute din scoarta unor copaci. In dimineata de Sf. Gheorghe, ceata deghizata pleaca pe ulitele satului, strigand si cantand. In curti, Sangiorzul danseaza, incearca sa ia in brate fetele si femeile, urzica oamenii si se fereste sa fie udat. Daca un gospodar reuseste sa ude Blojul aparat de ceata sa, acesta este un semn rau pentru semanaturile si vitele acestuia. Ceata de feciori primeste daruri (oua, carne, vin), care sunt stranse de unul dintre ei, numit ‚Closca’ sau ‚Slujnica’. Dupa ce termina de umblat prin curtile oamenilor, Blojul este dezbracat de hainele alcatuite din frunze si aruncat in apa, sugerand imbatranirea si moartea. Hainele sunt date jos in padure, intr-un lan de grau, in curtea primului gospodar care a iesit la arat sau pe malul apei si sunt uneori inmormantate ritualic. Acestea au valente magice pozitive, cresc rodul holdelor, apara vitele de strigoaice, aduc noroc si sanatate. In unele regiuni, din aceste ramuri de copac care au alcatuit costumul Blojului se fac cununiile mirilor.
Focul viu
Pentru a avea noroc, in ajunul Sf. Gheorghe, oamenii fac ‚focul viu’. Acesta este aprins de feciori necasatoriti, prin frecarea lemnelor uscate. Scopul acestui foc este acela de a purifica spatiul de fortele malefice, de a indeparta vrajitoarele si pagubele provocate de natura. Spre deosebire de focul obisnuit, aprins cu chibritul sau bricheta, ‚focul viu’ este aprins cu ajutorul lemnelor uscate, prin rotatia lemnului moale pe lemnul tare. Oamenii sareau peste acest foc, spunand formule magice. Focul ramane aprins pana cand turmele coboara de la munte. El avea o mare putere vindecatoare daca se facea lânga doi brazi gemeni. Apa fiarta la focul viu, tamaduia apoi tot felul de boli ale oamenilor si animalelor. Mai ales bolile de piele de origine magica se vindecau cu focul viu. Din cenusa focului viu amestecata cu alte plante, se pregatesc medicamente tot pentru boli de piele.
Se spune ca in aceasta noapte apar flacari deasupra locurilor unde sunt ingropate comori.
Plante cu proprietati magice
Flăcăii pleacă să găsească “iarba fiarelor”, planta miraculoasă ce poate să desfacă lacătele.
Tot de dimineaţă, fetele merg pe furiş în pădure, ca să culeagă mătrăgună şi năvalnic. Plantele sunt puse apoi în pod sau sub streaşină, în speranţa că le vor aduce peţitori bogaţi. Femeile casatorite savarseau si ele practici magice pentru bunul mers in gospodarie. De exemplu, in dimineata zilei, inainte de rasaritul soarelui, mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da lapte mult si de buna calitate.Tot in aceasta zi se prepara si "unsoarea oilor", un medicament obtinut din plante si grasimi animale, unguent ce se aplica pe ugerul oilor pentru a le apara, astfel, de boli pe tot parcursul verii.
Alte traditii
In Bucovina oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici peste an, ca să fie iuţi tot anul; cei urzicaţi vor fi sănătoşi.
Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
Se crede că este bine a se scula în ziua de Sf. Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui, şi a presura împrejurul vacii mac şi, făcând aşa, nime nu va putea lua laptele de la acea vacă, aşa cum nu i nimene în stare să culeagă macul presărat.
La ieşirea oilor se punea un lanţ la poarta fiecărei gospodării. La staur (grajd), sub leasă (impletitura din nuiele in forma de gratar; constructie din nuiele sau scanduri batute rar) , se aşezau o secure şi doi piepteni de cânepă încleştaţi, ca să se încleşteze gura lupului.
In noaptea din ajunul sarbatorii se scot caii la păscut pe camp, sub stricta supraveghere.
In ajunul zilei de San-Gheorghe, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.
La biserici in aceasta zi se imparte liliac, iar in unele regiuni, leustean, pentru a pastra sanatatea oamenilor si animalelor pe tot timpul anului si pentru a-i feri de rele.
Pentru a fi aparati de rele, oamenii se cantaresc, astfel ei cred ca vor fi sprinteni pana la anul, cand obiceiul se reinnoieste.
Gospodarii dau foc gunoaielor si vechiturilor din gospodarii. Cenusa de la acest foc se amesteca foarte bine cu untura cu care se ung usile si ferestrele grajdurilor pentru a-i impiedica pe strigoii care intra la animale in aceasta noapte sa le fure mana.
Exista superstitia ca, daca ziua de Sfantul Gheorghe cade in post, tot anul laptele vacilor si oilor va fi slab.
Traditia populara spune ca cine se plimba dimineata, inainte sa rasara soarele, prin holdele pline de roua, va fi sanatos.
In aceasta noapte se deschid cerurile, pentru a da putere pomilor sa infloreasca. Pentru ca Sfantul Gheorghe este stapanul verii, oamenii planteaza in fata casei un pom verde. Daca acesta se prinde, spun ca pomul le-a fost dat de Sfantul Gheorghe.
In trecut exista „descantecul sarii”: un drob de sare descantat era ingropat in fata grajdului in ziua de Sf Andrei. El era dezgropat la primavara de Sfantul Gheorghe cand sarea era amestecata in hrana animalelor ca sa le fereasca de farmece.
Surse din care m-am informat:
http://www.travelworld.ro/romanesc/traditii_obiceiuri/calendarul_obiceiurilor.php
http://www.traditii.ro/ziua.php?nr_articol=22
http://www.antenasatelor.ro/traditii.html
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-sfantul-gheorghe-68801.html
http://www.codrosu.ro/sfantul-gheorghe-%E2%80%93-datini-obiceiuri-traditii-si-superstitii-de-sf-gheorghe/
http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/aprilie
http://www.info-ghid.com/sarbatoarea-sfantului-andrei-patronul-spiritual-al-romanilor-traditii-si-semnificatii-s.html
http://valentyno.wordpress.com/2010/04/23/traditii-si-obiceiuri-de-sf-gheorghe-astazi-fetele-sunt-stropite-cu-parfum-1-000-000-de-romani-isi-serbeaza-onomastica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu