Dor

Mi-era dor de mult. Acum mai tare ca niciodata. Mai e putin, si ne vom intoarce. Stiu ca si tie ti-e dor. Nu vorbim despre asta, dar stiu, se simte, cei carora le este dor de casa se stiu unii pe altii.

Aici, peste tari si peste mari, e o frumusete rece, pe care nu o simt, la care ma uit ca la un tablou. Ca un tablou din acela in care pictorul aseaza pe panza toate detaliile necesare ca sa iti placa, sa fie complet, si cateodata pune chiar prea multe detalii si totul este prea studiat, prea complet, prea in detaliu.

Iarba taiata nu miroase ca acasa. Ploaia nu miroase ca acasa, soarele nu e asa de cald ca acasa. Cerul nu e la fel de albastru. Natura nu respira in acelasi ritm cu mine, eu respir ca dintr-un aer ce nu e de aici.

Ophiuchus

Ok, cred ca eu sunt printre ultimii care afla noutatile...

Deci mai exista o zodie, a 13-a (asta in caz ca nu stiai deja)...

Asta nu e nimic, partea interesanta este ca se schimba toate datele pentru celelalte zodii. Nici eu nu mai sunt Rac, nici omul meu nu mai e Gemeni ( iu-huuu, asta cica nu era o combinatie prea buna!!!) Parintii mei au ramas ambii in Leu (surprinzator).

Din februarie

Azi scriu despre dragoste, fiindca a trecut Dragobetele si Sf.Valentin. Scriu azi fiindca nu am vrut sa scriu despre dragoste in zile ‚predestinate’ si cu aroma din ce in ce mai fortata. A fost frumos in ambele zile, asa cum e frumos in fiecare zi.


Nu ne-am iubit mai mult sau mai putin, ne-am iubit asa cum ne iubim zilnic de sapte ani incoace. Fara cadouri, fara agitatie.

Ieri am ajuns acasa pe la trei dupa pranz, eram cam obosita si flamanda. In casa era frig, si mi s-a facut frig si mie. Am mancat ceva gasit prin frigider, m-am bagat imbracata sub plapuma, ca sa ma incalzesc un pic si am adormit. El a venit ca de obicei la cinci, obosit si el dupa o zi de munca. M-a vazut dormind imbracata. A facut focul incet, fara zgomot. Cand m-am trezit seara pe la sapte, era cald si focul trosnea in soba.Vasele din chiuveta erau spalate. A fost o seara calma si linistita, ca de obicei. Asta a fost ieri, de Dragobete.

De Valentine’s Day am facut o plimbare prin padure impreuna, noi doi si cainii. Ne-am oprit langa palcurile de ghiocei, si m-a intrebat daca mi-ar placea un buchetel. L-am privit cum ii culege pentru mine, nu pentru ca era o zi anume, dar pentru mine, asa, ca in oricare alta zi.

Si azi ne-am iubit la fel de mult, am glumit si am ras. M-a intrebat unde vreau sa iesim maine. A adus leme si a facut focul si azi.

Pseudo-nefericitii

Nu stiu daca ati observat, dar exista niste oameni foarte nefericiti pe lume. Nu vorbesc de adevaratii nefericiti (adica sarmanii care mor de foame sau care nu au ce imbraca), ci de o alta categorie, pseudo-nefericitii, ca sa le zic intr-un fel. M-am gandit la asta in ultima vreme, la tipul asta de oameni, si am incercat sa ii incadrez intr-o tipologie, sau intr-o explicatie de vreun fel, si singura la care m-am gandit este ca ei sunt profund nefericiti, nemultumiti si dezamagiti de propria realitate cotidiana, si de aceea ei se refugiaza in a-si demonstra ca nici ceilalti din jurul lor nu sunt cu adevarat fericiti.


La ce ma refer de fapt?

RObotzi - Vin

Sa mi se arda sursa !!!  :)))))))))))))))

RObotzi - Tatuaj

Bestial!!! Super-tare!!!

Cosmetica de bucatarie - exfoliere si masca hranitoare

Exista retete si retete intr-o bucatarie. Unele mai altfel. Azi povestesc despre reteta mea de infrumusetare. Daca ai o ora libera, iata ingredientele de frumusete:


-ulei de masline extra virgin, presat la rece, o lingura;

-un galbenus de ou crud, cat mai natural si mai ‚free range & bio’(ou de tara);

-miere de albine cat mai naturala si prelucrata exclusiv la rece, o lingurita;

-un pic de bicarbonat de sodiu.

Din paradisul casniciei

Sotul meu o cauta cu lumanarea, si azi sunt inca in stare de soc, nu ma pot gandi inca cum sa-i intorc favoarea, nimic nu mi se pare potrivit!

Imi zice cu un zambet pe buze la pranz:

-Te-am inregistrat intr-o noapte.
Stupefactie. Ma uitam la el crucis.
-De ce?

Ne vedem la anul...

Ultima data ne-am vazut de Craciun. Nu stiam ca o sa fie ultima data. L-am vizitat cu cadouri si cu urari de bine si de ‚la multi ani’. S-a bucurat enorm sa ma vada, cu lacrimi in ochi. I-am spus ca ii doresc sarbatori fericite si, in gluma, ca o sa ne vedem la anul. S-a uitat intr-o parte si a dat din cap trist, cu sensul ca cine stie cand o sa mai am timp sa ma duc sa il vad.