Din februarie

Azi scriu despre dragoste, fiindca a trecut Dragobetele si Sf.Valentin. Scriu azi fiindca nu am vrut sa scriu despre dragoste in zile ‚predestinate’ si cu aroma din ce in ce mai fortata. A fost frumos in ambele zile, asa cum e frumos in fiecare zi.


Nu ne-am iubit mai mult sau mai putin, ne-am iubit asa cum ne iubim zilnic de sapte ani incoace. Fara cadouri, fara agitatie.

Ieri am ajuns acasa pe la trei dupa pranz, eram cam obosita si flamanda. In casa era frig, si mi s-a facut frig si mie. Am mancat ceva gasit prin frigider, m-am bagat imbracata sub plapuma, ca sa ma incalzesc un pic si am adormit. El a venit ca de obicei la cinci, obosit si el dupa o zi de munca. M-a vazut dormind imbracata. A facut focul incet, fara zgomot. Cand m-am trezit seara pe la sapte, era cald si focul trosnea in soba.Vasele din chiuveta erau spalate. A fost o seara calma si linistita, ca de obicei. Asta a fost ieri, de Dragobete.

De Valentine’s Day am facut o plimbare prin padure impreuna, noi doi si cainii. Ne-am oprit langa palcurile de ghiocei, si m-a intrebat daca mi-ar placea un buchetel. L-am privit cum ii culege pentru mine, nu pentru ca era o zi anume, dar pentru mine, asa, ca in oricare alta zi.

Si azi ne-am iubit la fel de mult, am glumit si am ras. M-a intrebat unde vreau sa iesim maine. A adus leme si a facut focul si azi.

Pseudo-nefericitii

Nu stiu daca ati observat, dar exista niste oameni foarte nefericiti pe lume. Nu vorbesc de adevaratii nefericiti (adica sarmanii care mor de foame sau care nu au ce imbraca), ci de o alta categorie, pseudo-nefericitii, ca sa le zic intr-un fel. M-am gandit la asta in ultima vreme, la tipul asta de oameni, si am incercat sa ii incadrez intr-o tipologie, sau intr-o explicatie de vreun fel, si singura la care m-am gandit este ca ei sunt profund nefericiti, nemultumiti si dezamagiti de propria realitate cotidiana, si de aceea ei se refugiaza in a-si demonstra ca nici ceilalti din jurul lor nu sunt cu adevarat fericiti.


La ce ma refer de fapt?