Mi-era dor de mult. Acum mai tare ca niciodata. Mai e putin, si ne vom intoarce. Stiu ca si tie ti-e dor. Nu vorbim despre asta, dar stiu, se simte, cei carora le este dor de casa se stiu unii pe altii. Aici, peste tari si peste mari, e o frumusete rece, pe care nu o simt, la care ma uit ca la un tablou. Ca un tablou din acela in care pictorul aseaza pe panza toate detaliile necesare ca sa iti placa, sa fie complet, si cateodata pune chiar prea multe detalii si totul este prea studiat, prea complet, prea in detaliu.
Iarba taiata nu miroase ca acasa. Ploaia nu miroase ca acasa, soarele nu e asa de cald ca acasa. Cerul nu e la fel de albastru. Natura nu respira in acelasi ritm cu mine, eu respir ca dintr-un aer ce nu e de aici.
